| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

miercuri, 10 noiembrie 2010

(cu)vîntul mut împrăştie mîntuirea

Toamna, frunzele n-au fost vreodată frunze.
Mai mult.
Bat clopote în păduri.
Zbînţul nevrotic răsună a iarnă.

Nici fulgii n-au fost vreodată fulgi.
Mai mult.
S-aud colinde în păduri şi
un păstor de n(oi)
ninge cu pace între oameni,
ca-între pietre.

Iarna nu-i frig şi zăpadă.
Mai mult.

5 comentarii:

  1. buna dia!
    nu stiu ce sa zic... ideea e frumoasă, dar parcă mai trebuie puţin lucrat...
    părerea mea!
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. muy bonita la poesia....adica foarte frumoasa poezia;;)

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează