| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 1 august 2010

# călău de vieţi


timpul îmi deschide gura pînă la inimă

rînjeşte hilar cu albul eternităţii
(pînă i se văd riduri de bătrîn milenar)

tace...

îmi scuipă finele
împlinit că m-a-ncuiat în moarte!

5 comentarii:

  1. subtil! timpul comparat cu un călău.
    originală...

    m.f.

    RăspundețiȘtergere
  2. un pic cam deznadajduit... si nu este varsta!

    RăspundețiȘtergere
  3. maricika: mulţumesc!
    Virtualkid: ştiu.. dar asta e.

    dia.

    RăspundețiȘtergere
  4. este si mai grav daca stii....
    te rog sa ma crezi ca nu merita!
    atat pot sa spun...

    RăspundețiȘtergere
  5. am încercat să scriu o realitate. dacă ştii adevărul, încerci să fie totul mai frumos. depinde cît de optimist eşti şi mergi spre calea de a fi fericit.

    dia.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează