inima mea zgîrîe
asurzitor
pereţii trupului,
iar din pori
îmi ies aburi
de nervozitate
stelele palide
spînzură
goliciunea
şi nimicul
capătă proporţiile
unui nimic colosal
întunericul de afară
geme
ascultîndu-mă
cum plîng şi mă bălăcesc
într-un vid
care nu-mi promite
nici o scăpare
fericirea
a decolat din plămînii mei
sinucigaşi
şi de cînd ai plecat
am început să fac
avorturi la poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează