| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 21 iunie 2010

# insomnie produsă de dor

inima mea zgîrîe
asurzitor
pereţii trupului,
iar din pori
îmi ies aburi
de nervozitate

stelele palide
spînzură
goliciunea
şi nimicul
capătă proporţiile
unui nimic colosal

întunericul de afară
geme
ascultîndu-mă
cum plîng şi mă bălăcesc
într-un vid
care nu-mi promite
nici o scăpare

fericirea
a decolat din plămînii mei
sinucigaşi
şi de cînd ai plecat
am început să fac
avorturi la poezie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează