# visele sunt ireale

noaptea trecută m-am refugiat într-un colţ de stradă
şi m-am dezbrăcat jenată de piele sub un far de lumină stricat
ca să mi-o pot tatua pe dinăuntru

sub formă de ecorşeu am intrat într-un atelier părăsit
şi pînă în zori de zi eram gata să-mi restabilesc viaţa

am ieşit în stradă sub lumina răsăritului
nebună ca un boschetar flămînd,
dar starea mea de graţie
a lansat pe stratul exterior de piele
toată capodoperă mea tatuată cu setea demenţiei

din tălpi au început a-mi creşte fire de iarbă,
iar piciorele-mi se trasformau în tulpini de copaci,
palmele înfloreau şi unghiile erau drept petale
iar braţele au metamorfozat în aripi de lebădă

din buze îmi ţîşneau fluturi,
iar din ochi şuvoie de apă
ce au întrecut puritatea din Baikal

în urechi îşi făceau cuiburi toate păsările lumii,
iar pieptul a creat lacuri de acumulare pentru cristale

acum trupul meu arde în nesomn
şi sîngele-mi porneşte vertical spre gură
infectînd vocea cu dorinţa de a striga