# omul e doar un copil

dragostea
e un copil exagerat
al prieteniei
în care a curs
toată nebunia lumii

iubind,
alergăm sprinteni
pe imaşul fericirii
alături de
mioriţele Domnului
şi desenăm zmei
în formă de inimioare
pe azurul cerului

jucăm baba-oarba
că să ne învăţăm atingerile
şi să nu le confundăm
cu un trup străin
hoinar prin împrejurime

pescuim sărutări
în pupila din ochii celuilalt
şi învăţăm silabic
te iubesc-ul
alintător prin eufonia
literelor încununate de sinceritate
la fel cum abia am începe
să rostim mama
gîngurind
printre încercări
şi zbătîndu-ne între
scutecele care parcă
ne-ar tăia posibilitatea
de a pronunţa cuvintul

copăcel
ne ridicăm în iubire
la fel ca şi copilul
în lume

obişnuim a merge
cu paşi senzuali
alături de cel drag
şi ne ridicăm
atunci cînd ne-am împiedicat
în confuzie

deschidem curioşi
draperiile
şi căutăm să întrecem
limita la care ni s-a oprit
dinamica jocului

plini de voie bună,
nebunatici
şi sinceri
suntem copii
ademeniţi de dragoste
ce cîntă prin
univers
toate melodiile
tipărite inconştient
sub doza de elan

surprinzător,
omule, e că
nu-n zadar
şi Cupidon
e
un copil