am obosit
de atâta sumbritate
peste tot
şi mă zbat
încercând să decupez
imaginea mohorîtă a timpului,
însă nimic nou
redeschid
pleoapele cernite
şi mă atacă un sur-doborîtor
care impune gîndirii
o stare postbelică
fără vindecare
mi-e dor de iarba verde
de atâta sumbritate
peste tot
şi mă zbat
încercând să decupez
imaginea mohorîtă a timpului,
însă nimic nou
redeschid
pleoapele cernite
şi mă atacă un sur-doborîtor
care impune gîndirii
o stare postbelică
fără vindecare
mi-e dor de iarba verde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează