ema ardea
într-o vâlvătaie de confuzii
cautând adevărul absent
în depresiunile infernale
ce urlau animalic în jurul ei
cearcănele de sub ochi
îi confirmau insistenţa,
dar creierul i s-a balonat
de atâtea sofisme
şi a căzut fără conştiinţă
în centrul universului
printre cavouri de speranţă
particule din raţiunea ei
s-au abandonat disperat de trup
şi s-au extins în atmosferă
scriind dezamăgit pe cer:
adevărul e o minciună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează