Toamna, frunzele n-au fost vreodată frunze.
Mai mult.
Bat clopote în păduri.
Zbînţul nevrotic răsună a iarnă.
Nici fulgii n-au fost vreodată fulgi.
Mai mult.
S-aud colinde în păduri şi
un păstor de n(oi)
ninge cu pace între oameni,
ca-între pietre.
Iarna nu-i frig şi zăpadă.
Mai mult.
Imi place poezia asta.
RăspundețiȘtergeremulţumesc.
RăspundețiȘtergerediana
buna dia!
RăspundețiȘtergerenu stiu ce sa zic... ideea e frumoasă, dar parcă mai trebuie puţin lucrat...
părerea mea!
te pup!
Linda poesia a sua.
RăspundețiȘtergeremuy bonita la poesia....adica foarte frumoasa poezia;;)
RăspundețiȘtergere