poezia e o pisică leneşă
pe care o placi şi iubeşti pentru că ştie să tacă
şi poţi să-i vorbeşti oricând ai chef tu
şi poţi s-o citeşti oricum îţi vine s-o faci
pentru că mamă-sa nu stă cu ea
aşa că atunci când scrie
cer albastru nu e neapărat să zici
vai infinitul aşa cum te-au învăţat la şcoală
şi-atunci când scrie fluture alb să ştii că poate fi iarbă
nu doar emoţie trecătoare nu doar viaţă care durează o zi
iar albul poate că totuşi e negru
nu fi naiv să nu crezi niciodată tot ce scrie
nu e decât o ghicitoare oarbă care acceptă orice răspuns
important e să ai unul
după ce mamă-sa a scos-o afară din uter
poezia nu îi mai aparţine
tu o citeşti şi educi după regulile şi voia ta
bunul meu prieten
aşa că atunci când pun punct aici
textul acesta nu-mi mai aparţine
pentru că pisica mea leneşă
poate fi lup pentru tine
şi din florile mele albastre
eu cresc dragoste
tu creşti cer
iar el scrie
