| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

joi, 16 februarie 2012

nud cu moartea

fă câţiva paşi în faţă, nu te opri
haide, încă,
stau în spatele tău
îmi place să te privesc

nu, dar nu te întoarce,
mergi înainte şi taci
eşti a mea, ann

aseară te-am văzut în stradă
era lună plină
şi te-am văzut, ann,
dar nu mi-ai răspuns
când te-am strigat

ce mai faci?

8 comentarii:

  1. ....
    mă pierd în banalitate dacă zis că-mi place?
    cu riscul acesta: îmi place mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca devin un "client fidel". :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ann? era un poet, mihai zabet, care avea un personaj poetic ann. chiar mai mult, si stilul acestei ziceri era cam la fel. ce sa zic, imi place naivitatea aparenta.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Joanne, îmi pare bine.

    alexander, o fi. nu am idee cine e. o să caut să văd ce similitudini găseşti tu.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează