| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 18 aprilie 2011

Niciodată de fericire


Mă simt vinovată pentru toate singurătăţile lumii .
Mă dor tristeţile care sărută nevăzute guri.
Guri diforme sau inexistente,
cicatrizate sau încă nescrise.

Mă simt vinovată cînd alerg lîngă
cel care stă palid într-un cărucior.
Îmi vine să-i cad în genunchi,
să-mi rup un picior şi să ne alipim într-un om -
să mergem doi cu două picioare,
doi cu o aceeaşi fericire
sau macăr cu o aceeaşi suferinţă.

Mă simt vinovată cînd de pe ramuri
se curg frunzele în moarte,
dar mai vinovată de propria-mi
şi de propria-vă moarte.

Mă simt vinovată cînd păşesc prin iarbă.
Mă dor morţii din pămîntul ce-l calc
şi pietrele care le-ating pe sîni, pe ochi, şi buze
sau tăceri.

Mă simt vinovată cînd oamenii plîng şi
pruncii le mor,
cînd merg pe stradă şi muşc alene
dintr-o ciocolată lîngă un copil.

Mă simt vinovată pentru că am mîini să pot a scrie.
El nu şi-a ţinut în braţe nici macăr un copil.

Mă simt vinovată pentru că pot vedea şi auzi
cînd el n-a ştiut tăcerile mamei.

Azi, sunt gata să plîng pentru toate.
Îmi înghit tristeţile ca un epileptic
şi înfară multe mai rămîn pentru veşnicii.

Mă simt vinovată pentru că pot fi
cînd alţii nu s-au născut încă,
vinovată faţă de mine însumi
pentru că vinovată sunt faţă de voi toţi.
Să mor?

10 comentarii:

  1. un sentiment destul de ciudat pe care si eu il am de multe ori....
    putem doar sa multumim Lui pentru ce avem si sa-L rugam sa aiba mila de cei ce nu au...
    fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa traiesti mai bine!
    si sa lupti prin cuvant si
    prin oglinzi de tine,
    sa oferi tuturor o lume mai buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. să fiţi iubiţi şi să nu simţiţi niciodată ceea ce simt eu. altfel.. e greu.
    mulţumesc.

    diana

    RăspundețiȘtergere
  4. mmm.. atita receptibilitate :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam greu ceea ce ai scris aici. Dar fiecare suntem responsabili pt ceea ce suntem, pt cum suntem, singuri ne formam viata si trupurile, mentalitatea, orgoliile, tot! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. daca ar simti toti la fel, cred ca lumea ar fi intr-un fel mai buna.
    are imagine, curaj, are viata poemul tau, dia.
    cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  7. învinovăţeşte-te că trăieşti şi luptă să -ţi speli vina trăind

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim, :). Thx.

    Lady*izuH, e adevărat ce spui. Deci, astfel m-am format eu.

    arty, mulţumesc :D

    mişca, îmi place tare mult ce-ai zis. spusa ta impune frumos o doză de optimism. merci.

    pentru voi, diana.
    aici sunt artemis.

    RăspundețiȘtergere
  9. si pt moartea ta cine s-ar mai simti vinovat? tot tu? tatal tau?

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează