alb
îmi taie plămînii
ca un măcelar
amărît de viaţă
picioarele goale
îi strîng pieptul într-o îmbrăţişare
pe cearceaful
unde îmi beau porţia de fluturi
de parcă aş fi un geam deschis
în craterul unui vulcan
mă lepăd de mine
hienă sunt
la marginea unei lumi pline
de guri
şi pînă-n
poarta unei biserici
diana, îmi zic
cînd îi văd ochii,
numele lui
e numele pietrelor şi-al ierbii,
numele lui
e-al cerurilor
şi-al pămînturilor care mai există
dincolo de lume
numele lui
e numele părţilor din
corpul şi scheletul tău,
deci,
diana,
pot să-ţi zic: nicu?
îmi taie plămînii
ca un măcelar
amărît de viaţă
picioarele goale
îi strîng pieptul într-o îmbrăţişare
pe cearceaful
unde îmi beau porţia de fluturi
de parcă aş fi un geam deschis
în craterul unui vulcan
mă lepăd de mine
hienă sunt
la marginea unei lumi pline
de guri
şi pînă-n
poarta unei biserici
diana, îmi zic
cînd îi văd ochii,
numele lui
e numele pietrelor şi-al ierbii,
numele lui
e-al cerurilor
şi-al pămînturilor care mai există
dincolo de lume
numele lui
e numele părţilor din
corpul şi scheletul tău,
deci,
diana,
pot să-ţi zic: nicu?
frumos!
RăspundețiȘtergereSe pare că îţi canalizezi toate forţele pe un anumit stil. e bine asa!
poemul e bun, dar cred că ai mai putea lucra la el...
ia vezi!
pupici!
e gata.
RăspundețiȘtergeream mai lucrat la ea.
mulţumesc de trecere.
diana
Mi-a plăcut abordarea.
RăspundețiȘtergereŞi titlul, şi finalul.
Maricica
mă bucur, Maricica.
RăspundețiȘtergerediana
eu sunt fascinata de puterea creativa care zace in tine...felicitari!
RăspundețiȘtergeremulţumesc mult, mignona!
RăspundețiȘtergerediana