| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 24 ianuarie 2011

# cum să scrii, dacă eşti eu

Jupoaie cerul şi fă-l piele
de lup
ca să urle.

Ridică-l în sfere,
ridică-l în cuburi, piramide
şi tot ce îţi mai dă prin cap,
apoi aprinde lumînarea
din buzunarul stîng.

Trage-ţi o plapumă peste cap şi caută în ele
un templu.

Aşează-te de parcă ai face yoga cînd
toţi şoferii te înjură, circulînd pe lîngă tine
şi degetul mic al foii tale.

Închide ochii.

Lasă să-ţi curgă inima în cuvinte
ca o porţie de ciocolată
caldă.

3 comentarii:

  1. dragă diana!
    nu ştiu ce să zic: nu prea m-a convins poezia asta...
    după părerea mea, începutul şi sfârşitul sunt ok, dar parcă nu dă bine să aşezi între două pasaje de exprimare metafizică, versuri care abundă de real, şi încă un real care nu dovedeşte nimic.
    sau poate aşa văd eu...
    sper să nu te superi!

    RăspundețiȘtergere
  2. e o părere şi nu aş avea pentru ce să mă supăr, mai ales că ştim ambii, că în anumite aspecte, viziunile asupra poeziei diferă chiar prea mult.
    deci, mulţumesc pentru semnul lăsat!

    diana

    RăspundețiȘtergere
  3. o, titlul dă de gîndit.
    citeva idei dacă mi se permite: ,,ca să urle."-îţi propun să elimini ,,ca", sună altfel.
    ,,Trage-ţi o plapumă peste cap şi caută în ele
    un templu." -aici la fel poti elimina ,,şi", apoi versul ,,caută în ele un templu" il scrii in rând nou.
    În întreaga poezie a ta (în general) atît de multe vise inventezi, de fiecare data mai altfel, mai ciudate.
    ,,Ciocolata caldă" din final încălzeşte, înmoaie atmosfera mai rigidă din restul poeziei.

    mf

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează