ciudat e cum
păşim fără groază
prin necropola
universală
în care de milenii
oamenii nu mai contenesc
să moară..
marți, 27 aprilie 2010
sâmbătă, 24 aprilie 2010
# prefer boschetăria
pînă a te întîlni
am trăit în stradă
ca un boschetar uitat de viaţă
nu ştia macăr să cerşesc
aveam şi bani,
aveam şi poezie,
cerul tău perfect
îmi hrănea sîngele
cu lumină sfîntă
valuri gingaşe
din oceanul privirii tale
îmi scalda verdele în mîngîieri
recunosc umilită:
am fost o dependentă
nu mai ştiu dacă ţi-a fost milă
sau chiar m-ai iubit,
însă acum
prefer să-mi reiau boschetăria
am trăit în stradă
ca un boschetar uitat de viaţă
nu ştia macăr să cerşesc
aveam şi bani,
aveam şi poezie,
cerul tău perfect
îmi hrănea sîngele
cu lumină sfîntă
valuri gingaşe
din oceanul privirii tale
îmi scalda verdele în mîngîieri
recunosc umilită:
am fost o dependentă
nu mai ştiu dacă ţi-a fost milă
sau chiar m-ai iubit,
însă acum
prefer să-mi reiau boschetăria
vineri, 23 aprilie 2010
# letargie
Din carnea
fragedă
a trupului meu
palid
zvîcnesc
convulsiv
lacrimile
dorului
de tine.
Mîiinile
tremurînde
ofilesc la atingere
florile credinţei,
iar talpa picioarelor mele
pictează în sur
urma care las.
Cu toate coardele vocii
iubirea-mi strigă
a luciditate
ca să nu cad în leşin mortal,
dar melancolic
timpanele-mi
explodează.
Cerul
îmi înghite captiv
suflarea,
iar luna
se stinge
şi rămân
fără umbră
în obscuritatea
durerii.
fragedă
a trupului meu
palid
zvîcnesc
convulsiv
lacrimile
dorului
de tine.
Mîiinile
tremurînde
ofilesc la atingere
florile credinţei,
iar talpa picioarelor mele
pictează în sur
urma care las.
Cu toate coardele vocii
iubirea-mi strigă
a luciditate
ca să nu cad în leşin mortal,
dar melancolic
timpanele-mi
explodează.
Cerul
îmi înghite captiv
suflarea,
iar luna
se stinge
şi rămân
fără umbră
în obscuritatea
durerii.
luni, 19 aprilie 2010
marți, 13 aprilie 2010
# antiteza ca obligaţie dictatorială în viaţă
pe fiecare milimetru din vechea lui inimă
zac şapte saci de cărbune proaspăt
decorat cu rouă neagră
ciudat e cum în dimineaţa iubirii
roua era cristalizată şi peste tot
forfoteau aburi de amorezare şi infinit,
iar acum metamorfoza a permis o degradare
ce a încălcat legile transfigurării
zac şapte saci de cărbune proaspăt
decorat cu rouă neagră
ciudat e cum în dimineaţa iubirii
roua era cristalizată şi peste tot
forfoteau aburi de amorezare şi infinit,
iar acum metamorfoza a permis o degradare
ce a încălcat legile transfigurării
duminică, 11 aprilie 2010
# îmi întorc orbitele
orbită de lumina zbîrcită a Pandorei
îmi întorc orbitele din profilul negru al lumii
ridat imatur de invidie
dezactivez legătura cu aronganţa umană
şi mă retrag în sinele raţiunii
de unde niciodată nu miroase teribil a răutăţi
ca să-mi provoace vomă sau cefalee
rămîn doar un Eu
în pereţii corpului ce-i voi număra
la venirea mea îndrăzneaţă
prinsă de aplauze în palmele viitorului
tu
nu te deranja
că nu voi mai configura cerneală
fervoarea mea de a scrie
va dicta versuri pe tapetul camerei,
iar iluziile mototolite în hîrtii vechi
vor astupa toate petele
cicatrizate cu dureri
cînd am desenat insomniile
pe culoarea roz de fard a odăii
voi arăta cam scîrbos
cu privirea albă şi pupila dezertată,
dar să ştii că doar în mine
vei găsi oaza de bunătate, fericire, zîmbet
şi etc... ca să nu plictisesc
în mine,
din frica virusării cu paraziţi otrăvitori
plămînii vor inspira aer sterilizat de îngeri
da,
de azi înainte
stomacul meu va fi un mare volum de poezii!
îmi întorc orbitele din profilul negru al lumii
ridat imatur de invidie
dezactivez legătura cu aronganţa umană
şi mă retrag în sinele raţiunii
de unde niciodată nu miroase teribil a răutăţi
ca să-mi provoace vomă sau cefalee
rămîn doar un Eu
în pereţii corpului ce-i voi număra
la venirea mea îndrăzneaţă
prinsă de aplauze în palmele viitorului
tu
nu te deranja
că nu voi mai configura cerneală
fervoarea mea de a scrie
va dicta versuri pe tapetul camerei,
iar iluziile mototolite în hîrtii vechi
vor astupa toate petele
cicatrizate cu dureri
cînd am desenat insomniile
pe culoarea roz de fard a odăii
voi arăta cam scîrbos
cu privirea albă şi pupila dezertată,
dar să ştii că doar în mine
vei găsi oaza de bunătate, fericire, zîmbet
şi etc... ca să nu plictisesc
în mine,
din frica virusării cu paraziţi otrăvitori
plămînii vor inspira aer sterilizat de îngeri
da,
de azi înainte
stomacul meu va fi un mare volum de poezii!
# cînd bunătatea se limitează
lumea se întrece
în lansările colecţiei
de modă
Parvenire,
defilînd
cu ticăloşie
pe fiecare podium
sufletesc
# poem la toate timpurile
prezentul
(s)mulge din mine
timp
şi îl aruncă
în cuşca unde
salivează trecutul
viitorul tace
şi aşteaptă
sâmbătă, 10 aprilie 2010
# nebuni de dragoste
noi doi suntem
demenţii din teritoriu !
nu am fumat,
nu am băut,
nu ne-am drogat
- căci nu e în firea noastră
şi totuşi,
iubite,
suntem
atââââât de nebuni !
demenţii din teritoriu !
nu am fumat,
nu am băut,
nu ne-am drogat
- căci nu e în firea noastră
şi totuşi,
iubite,
suntem
atââââât de nebuni !
joi, 8 aprilie 2010
miercuri, 7 aprilie 2010
# nu mai e copilărie
pe malul mării
storc printre degete
boabele de nisip
vîntul adie uşor
prin desfrîul părului meu
şi duioasa lui melodie
mă provoacă
s-o interpretez
pe balerina
în valurile molcome
care îmi dictează
conformaţia trupului
în noii paşi de dans
mă simt copila dulce
din cîmpul cu romaniţe,
dar scoicile
îmi străpung
tălpile avîntate
în fluxul aventurii
şi mă scufund încet
lîngă algele
ce îmi şoptesc mizerabil
că nu mai e copilărie
marți, 6 aprilie 2010
luni, 5 aprilie 2010
# filozofia filozofiei
filozofia
e doar
impostaza
naturală
a raţiunii
în pielea
goală
# unul din favoriţi > Leo Butnaru
".. este imposibil ca poezia să fie imposibilă"
(vers din "Concluzia")
Record
de o eternitate
(să zicem)
Dumnezeu îşi bate
propriile recorduri (extra)mondiale
la tăcere
(Mai multe poezii scrise de Leo Butnaru puteţi citi făcând click aici.)
(vers din "Concluzia")
Record
de o eternitate
(să zicem)
Dumnezeu îşi bate
propriile recorduri (extra)mondiale
la tăcere
(Mai multe poezii scrise de Leo Butnaru puteţi citi făcând click aici.)
vineri, 2 aprilie 2010
# decepţionat
închis
în sfera de latenţă
a fericirii,
uneori iubirea
sfarmă dorinţele lui
pînă cînd
decepţionat
îi pare că dragostea
nu e decît
un colos cu picioare de lut
în sfera de latenţă
a fericirii,
uneori iubirea
sfarmă dorinţele lui
pînă cînd
decepţionat
îi pare că dragostea
nu e decît
un colos cu picioare de lut
#
închis
în sfera latenţei
cu pereţi albi ai fericirii,
uneori iubirea
sfarmă dorinţele lui
pînă cînd
decepţionat
îi pare că dragostea
nu e decît
un colos cu picioare de lut
în sfera latenţei
cu pereţi albi ai fericirii,
uneori iubirea
sfarmă dorinţele lui
pînă cînd
decepţionat
îi pare că dragostea
nu e decît
un colos cu picioare de lut
Abonați-vă la:
Postări (Atom)