# antipod real

................vieţii, omul
.....în anii................coboară
Urcînd........................ în moarte.

# vioara dorului

robit
sufletu-mi cîntă
dragostea
cu vioara fiorului
ce a reînviat
azi
după o pauză
de "nedragoste"

# dragostea

dragostea
e factorul continuităţii universale
ce garantează impecabil
valabilitatea omului
în infinit

# vanitas vanitatum

obscuritatea-mi declară:
- VANITAS VANITATUM!

simt de parcă aş fi închisă
în temniţa infernului
şi aş fi devorată de nimicuri
monumentale
ce mă transformă
într-o carie a timpului!

# distih

invidia-
încîntare mizerabilă

# dincolo de viaţă

moartea
e o dualitate extremă:
veşnicia paradiziacă
a cerului
şi veşnicia demonică
a iadului

# tăcere

tic-tacul
şi-a înăbuşit sunetul
devorîndu-şi acele

o tăcere îndelungă
i-a oxidat bateriile
şi probabilitatea refuncţionării
e aproape nulă

timpul! Doamne!
e ceva cu el ?
sau doar ceasul delirează?

# reciproc

inspir
dragoste
şi
expir
dor

inspir
dor
şi
expir
dragoste

(între noi
totul
e reciproc)

# cerul

cerul
e materia infinitului
care
insuflă
dorinţa de sublimare
prin zbor

e dor de mirific
născut pentru lume
şi spaţiu
al debarasării de rutină

cerul -
e
însăşi
Dumnezeu

# legea matematică a dragostei

dacă catetele de intensitate a iubirii dintre doi
coincid ca valori ale bătăilor de inimă

ipotenuza perpetuării sentimentului
are un rezultat sublim de mutualitate

# nonsensul căutării

cautînd
perfecţiunea
inexistentă
a lumii,
accelerăm
fără vreo reuşită
în gura
morţii

# mi-e dor..

în fiecare zi mi-e dor de tine
cu toate particulele trupului
şi cu toată capacitatea inimii

deschid în zori ochii
şi dorul îmi serveşte cafeaua
cu frînturi tandre şi emotive
din toamnele tîrzii

îmi pun cu fineţe aripile sufletului
şi dorul îmi îmbracă gândirea
(miros îmbătător de o atingere dulce a ta)

mi-e dor când păşesc
prin amprentele gingaşe ale timpului
mi-e dor cînd privesc în niciunde
şi mi-e dor cînd lupt cu nimicul

mi-e dor
soarele îmi surîde cu milă
fulgii îmi cîntă cu melancolie tăcerea
şi tot universul percepe zbuciumul eului
şi bătăile intense desluşite în pieptul tensionat

mi-e dor
şi mi-e sete de vocea gîndului tău

mi-e dor
şi mi-e foame de privirea inocentă
a ochilor în care ascunzi sublimul

mi-e dor !