| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 12 noiembrie 2010

# ghemuiţi între vii şi alte vieţi

uneori patul nu mai e o limită materială în care dormi sau faci dragoste
sunt zile cînd e o răscruce de vieţi în palmă
şi tu nu intuieşti nici macăr o clipă-nainte ce se va întîmpla

vocile noastre au tentă de mister

se pare că numai întunericul ştie să ne lege
-camera asta e plină de suflete, îmi zice mama,
aşteaptă să le fumezi, să le naşti, să fie parte din tine

8 comentarii:

  1. aşteaptă să le fumezi, să le naşti, să fie parte din tine :( :( :(
    frumos diana:)

    RăspundețiȘtergere
  2. ghemuită am fost în acest poem. suspendată ,,între vii şi alte vieţi".
    mi-a plăcut...

    mf

    RăspundețiȘtergere
  3. de ce multumesti ma? ca doar nu le-ai dat de pomana, ti le-ai smuls din tine... ei trebuie sa-ti multumeasca... multam, a intrat, si-a facut loc...si-a facut datoria

    RăspundețiȘtergere
  4. :D hai că zic doar: îmi pare bine!

    diana

    RăspundețiȘtergere
  5. "-camera asta e plină de suflete, îmi zice mama,/
    aşteaptă să le fumezi, să le naşti, să fie parte din tine" - excelent!

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează