| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 25 octombrie 2010

# iubirea noastră-i mai mult de„cît stau casele”


mi se atrofiază inima

ghemuită într-un pulover alb iau din liniştea
unei după-amiezi tomnatice să-mi refac trupul

ochiul drept mai căprui în sine eliberează o lacrimă
şi mă gîndesc dacă-o fi vîntul sau inima

deseori îmi cere să-i desenez o "dragoste" cu linii perfecte
şi rîd că poate de-asta nu ne iese-n iubire -
inima nu-i exact cum o ştim în copilărie

îmi las puloverul în leagăn şi pornesc în stradă
frunze de nuc jupuite dezlănţuie un labirint viu

aş putea fi un vierme în mărul tău aş putea fi chiar mărul
o gură de apă sau o firimitură de pîine
dar toate vor trece...
să fiu ?

4 comentarii:

  1. buna dia!
    nu-s ce sa zic...
    poezia este foarte frumoasă, dar încearcă să te canalizezi pe un singur stil de poezie. nu dă bine să pui laolaltă poezie în vers scurt, concentrată, de esenţă, cu astfel de poezii lungi, semi-cascade ca să le zic aşa.
    dacă te străduieşti ai putea să o faci şi pe aceasta tot în vers scurt.
    baftă în continuare!
    te pupă R.A.I.-ul!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu cred că e o problemă faptul că scriu şi scurt şi în poeme.
    am eu un principiu. doar că nu e atît o obligaţie impusă de mine mie, ci vine ca un reflex atunci cînd încep a scrie.
    nu vreau să par încăpăţînată, însă mie îmi place cum e.

    îmi pare bine că ai intrat.
    succese şi ţie, R.A.I.-ule!

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează