ramurile unui cais îşi atîrnă culoarea
prin scobiturile gardului
de jos, tăvălite în praful prin care
circulă toată ziua maşini,
mă privesc fructele
spînzurate de roţi şi tălpi
să mori tînără e ceva
aerul mă va purta pe buzele lumii
la fel de frumoasă ca şi azi,
cînd nebunia îmi curge uleios pe trup,
iar visele produc palpitaţii
eu nu voi fi bătrîna
cu basmaua abia legată de mîini în tremur,
cu melci în hormonii obosiţi
şi cu faţa melancolică
(pentru că bătrîneţea de fapt
e o viaţă a amintirilor)
eu voi rămîne ca şi azi
să mori tînără chiar e ceva
cat de mult imi place cum scrii.. dorinta e arzatoare ea te ridica de unde cazi:)
RăspundețiȘtergereîţi mulţumesc pentru cuvinte.
RăspundețiȘtergeredia.