| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

sâmbătă, 26 iunie 2010

# faza de saturație a răbdării

risc să vă dezamăgesc aparenţele,
dar trupul meu hoinar lîngă voi
e umbră dementă
dintr-o altă sferă

în lumea mea
oamenii metamorfozează
în cuvînt
şi fiecare stare
concepe o poezie
din care erupe lavă

în lumea mea,
VOI!
nu-mi trebuiţi

7 comentarii:

  1. pai nu merita,dar nu ma pot impotrivi inimii

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumos spui.

    imi place.

    dualitatea eului, aici langa tine si dincolo, doar gandul tau stie pe unde.

    RăspundețiȘtergere
  3. "în lumea mea
    nu-mi trebuiți"
    asa e. ai dreptate.
    si cel mai rau e cand ne dam seama prea tarziu cu cine am impartasit prietenia...

    RăspundețiȘtergere
  4. diana,
    şi titlul şi poezia merită respect!
    pe lîngă faptul că e poetic, mai e şi adevărat
    e o dedicaţie genială ,,dedicată celora care își ascund invidia sub rol de prieten"... am trecut şi eu prin chestii din astea cu prietenii,
    really, e dureros şi cum ai spus în titlu, vine un timp cînd te saturi de toţi şi de toate...

    te admir!

    cu prietenie,
    M.F.

    RăspundețiȘtergere
  5. realitatea mă inspiră, la fel ca și nebunia din mine xD
    merci că ai intrat.

    dia.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează