| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

duminică, 6 decembrie 2009

# metaforele vieții

zilnic mă trezesc
dintr-o moarte

îmi aranjez pe rafturi
visele din cearşaful
confuz al nopţii
şi arunc coşmarurile
în urna neantului
îndepărtând frica de eşuare

îmbrac o haină ordinară
ţesută din
tăcere,
curaj,
speranţă,
iubire
şi “început”

intru în duşul raţiunii
cerşind
debarasarea de iluzii,
dar egoista
boală incurabilă
de iluzoriu
tot nu mă lasă

rămân la fel de pătată
sau… poate nu

îmi pieptăn
firele gândirii
şi mă privesc
bizar
în reflexia chipului
căutând-o disperată
pe cea a sufletului

deschid uşa
sursei inepuizabile
de fiinţare proprie

sorb acolo
la masa muzei
ceaiul de gânduri
cu aromă de fericire

termin totul

îmi pun pantofii rătăcirii
şi pornesc spre infinit

3 comentarii:

  1. o poezie superbă...imi place extrem de mult...
    o nuantă de cuvinte variată si expresivă...

    RăspundețiȘtergere
  2. zilnic mă trezeşti Isuse -
    Tu îmi reaşezi al vieţii drum
    chiar din coşmaruri şi suspine
    Tu esti o nouă oază de parfum.
    mă-mbraci în nouă haină de iubire
    şi cu speranţă mă cununi
    apoi, cu zel de har şi viaţă
    în lumea urii mă îndrumi.
    să fiu potir de aur în iubire
    să soarbă semenul însetat in drum,
    la masa dragostei şi milei
    invit pe oropsiţi acum.
    mi-e uşa inimii deschisă,
    odihnă pentru un suflet zbucimat
    şi loc de pace bucurie
    spre suflete azi am lăsat.
    iar in amurgul sfânt al zilei,
    mă vei primi in slava Ta
    şi cu un vers de poezie
    de dragul Tău voi jubila.

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează